Mi-e foarte clar ca scrisul face parte din mine asa cum renuntarea la scris e o alta parte din mine. Din acel renuntator eu, care sare din muchie in muchie, priveste in jos, isi ia ochii, speriat dar lucid, masurand precis, cu o ruleta ruseasca, grozavia prapastiei.
Ma intorc, a cata oara, si reincep sa scriu. Nici eu nu ma mai cred pana nu vad.
Monday, August 29, 2011
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
1 comentarii:
cred ca trebuie sa te concentrezi mai mult asupra scrisului!
Post a Comment