Caderea din iluzii

Prima dată am căzut din iluzii când am văzut cum face presă Sorin Roșca Stănescu la Ziua. Venisem din facultate dar mai ales din Mediafax si din primul an sub manageriatul Tanei Roșca - o ziaristă excepțională, cu școala BBC. Eu trăiam sub clopotul de sticlă al presei acide, obiective, dure. Tăiam tot, rescriam în întregime și trimiteam reporterii la plimbare. Aveam 22 de ani și credeam că desk editor este suprema funcție.
Am văzut că totul e o iluzie. Șantaje, șpăgi, pertractări, revizuiri. Nuanțe, la două capete. Oribil. Mi-am pierdut și iubita din cauza asta.
Am plecat în publicitate. Măcar aici e totul pe față, pe bani și pe idei. Așa cred și acum. Cu distincția ca întâi sunt ideile și apoi banii. Mă rog. De când sunt mic antreprenor pun banii pe primul loc. Banii de rate, de facturi și de mobilă-n casă.
In politică am capotat mult mai târziu. Și am căzut cu totul din toate iluziile. Nimic nu e despre idei, despre principii și despre democrație. Nici măcar despre ideologie. Despre trecut, despre idoli, despre acei ani 30, despre Liga Studenților, despre presa idealistă a anilor 90. Nu e despre prieteni, nici despre amici. Nici măcar despre idealuri comune, vise. E despre informație. Mai exact despre pluralul ei. Informații. Române sau Externe.
Adevărul e că am simțit de multă vreme asta. Adierile informațiilor mi-au trecut și mie pe lângă urechi. M-au ocolit însă. Slavă Domnului, zic acum. Apoi am pus, în timp, cap la cap, lucruri disparate și la un moment dat, acum vreo patru ani, aveam un proiect literar pe tema asta. Noii băieți și noile fete de la informații și surprinzătoarele lor locuri de muncă. Și conexiuni. Am lăsat-o la stadiul de proiect.
Recent, am avut un declic. Acel declic. Totul e informații. Ăsta e spiritul. Mai agramat așa, mai direct și mai pe față.
Nici măcar nu știu dacă sunt trist. Mai degrabă ușor debusolat. Am ajuns să aflu asta, la 21 de ani de la Revoluție. Un fraier idealist.