Analizele spun ca nu scapam de Basescu

Incerc sa scap de politica dar nu reusesc de tot. :) Am citit la Eugen Istodor o analiza foarte interesanta facuta de Mircea Deaca - nu-l cunosc insa mi-a placut. E vorba de analiza discursurilor celor doi in confruntarea televizata de joi seara. Paralela Basescu-De Gaulle (si antonima Geoana-Petain) e cu adevarat fascinanta. Si destule apropieri intre cei doi-cate-doi. Probabil ca daca va castiga, pe Base o sa-l pasca un nou Mai '68, cu Ponta si toti tinerii PSD pe baricade la Piata Universitatii.
Iar daca va pierde, sigur nu e plecarea lui definitiva; si De Gaulle s-a retras la un moment dat din politica si a revenit, in '66 parca.
Deci stirea e: oricum nu vom scapa de Basescu. :) Sau De Basescu?

O sa-mi fie jena si rusine da-l votez pe Basescu

Nu mi-a placut deloc din campania asta electorala lipsa spiritului crittic al prietenilor. Aproape m-am certat cu unii din ei - simt deja ca unii ma privesc intr-o oarecare dunga - dar greseala e a lor, nu a mea.
Sa-l iei atata in brate pe Basescu - ignorand cu totul greselile, aberatiile dinc ampanie si in general lipsurile lui majore si uzura lui aproape completa ca om politic - mi se par o orbire si o lipsa de luciditate greu de inteles. Poti sa-l votez pur si simplu, in lipsa unei alternative dar sa te indarjesti in asemenea hal, aparandu-l de marile lui esecuri si stupiditati. In fine.
Am obosit si eu. O sa-l votez pe Basescu dar mi-e jena si rusine de votul asta; nu atat de mare ca cel dat lui Iliescu in turul doi 2000 - pe ala nu mi-l iert niciodata - dar pe acolo. Nu pot sta indiferent in fata PSD.

Sa te bucuri de idei si de prieteni

Cel mai mult ma bucur cand ma simt inconjurat de prieteni cu idei. Imi plac ideile cel mai mult dar cand ele sunt dublate de prieteni cu idei sunt in al noualea cer. Asa cred c-ar trebui sa fie cea mai frumoasa viata - inconjurat de cei dragi, de prieteni si de idei.
Dar destul cu visele. Sa ne multumim cu ramasitele zilei - vorba unui japonez si al filmuliu ecranizat, cu Anthony Hopkins si Emma Thomspon. Conversatiile din ultimele doua saptamani - le public, nu le las asa - cu prieteni, pline de indarjire, de verva si de idei - m-au consumat foarte tare dar mi-au placut pentru ca am prieteni si amici cu verb, cu adjective si cu sintaxa. Altii, de pe margine, au aplaudat incantati spectacolul sutelor de replici.
Ce am citit azi de la Fumi insa mi se pare un recital de inteligenta vie, analitica si patrunzatoare, pe care n-o poti pacali. Asta mi-a placut cel mai mult la Fumurescu pe vremea cand lucram cu el: avea fler si nu se lasa pacalit. Nici macar de partenerul lui de la ziar, de pe atunci. Dar asta-i cu totul alta poveste.
Cititi materialul. Mie, unul, mi-a revelat multe, le aveam undeva in creierul mic, difuze si oarecum neclare. Dar articolul o spune clar: da, cele doua "extreme" lucreaza la aneantizarea democratiei clasice.
Paradoxal dar continuandu-i teoria lui Fumurescu, ma gandesc ca singurul care mai arata a democrat clasic in Romania si care poate s-o salveze e Crin Antonescu. Are verva oratorica, bun simt, cultura si destula versatilitate, poate prea multa, ceea ce trebuie pentru a pastra democratia asa cum e. Dar asta e deja alta discutie, Intai sa intelegem si sa evaluam situatia.

Flash mob anti-RealitateaTV

Un flash mob care vrea sa loveasca o statie TV. Care vrea sa dea in media, la radacina, acolo unde ingenunchezi cand te doare: la audienta, la incasari din publicitate.
Curajos obiectiv. Cu un rezultat previzibil mic probabil dar puternic in imaginarul colectiv al oamenilor care cred in puterea media. Daca treizeci de mii de oameni vor refuza sa se uite la RTV - si vor dovedi asta, masurabil - asta e un semn ca oamenii pot dispune de media si o pot refuza.
Dincolo de orice obiectiv electoral, ideea celor de la GMP e din cele care te pun pe ganduri. Nu stiu daca e prima sau a enshpea da' e buna. Sa boicotezi media in chiar esenta activitatii ei , iata o actiune atat de simpla, cu obiective atat de clare. Nice one.

Pentru interesati - joi, 3 decembrie e data. Amanunte eu am aflat de aici.

Luciditatea in a-l dispretui pe Basescu valoreaza azi cat o "pesedizare". Unde ne-au adus cei cinci ani ai lui Basescu

Aveam de gand sa public un jurnal politico-polemic; cu toate dialogurile si multi-replicile avute in ultimele doua saptamani cu multi amici si prieteni pe retelele astea de socializare - unde au si ramas textele. O s-o fac. Dar mai actual si mai urgent imi pare a fi altceva. O rabufnire si o eliberare.
Exasperarea si disperarea ne cuprinde pe toti cei din generatia mea; si spun generatie gandindu-ma la cei nascuti in 70-74; multi din ei am trait primii ani de studentie chiar la inceputul anilor 90; cu altii m-am intersectat la jumatatea deceniului trecut.
Acestia sunt cei de varsta mea - culturala, mentala, biologica. Fosti colegi de liceu, fosti colegi de serviciu sau amici, toti cu radacini in memorie si amintiri inca palpabile din anii mineriadelor; toti impreuna suntem exasperati; mai tulburati si mai decat toti ceilalti; pentru ca stim si am vazut multe.
Toti am votat anti-PSD dintotdeauna; stim ce-i aia Iliescu, stim foarte bine ce spunea si facea Iliescu, unde era Nastase si ce mesterea Hrebenciuc. Toti am votat PNL acum o saptamana si aproape toti voteaza in turul doi cu Basescu. Si eu care nu mai vreau sa votez. Cu ei ma cert.
Si ma mai cert cu unii; prieteni buni, mai mici ca mine, anti-comunisti care umblau inca in pantaloni scurti cand eu participam la greva Ligii Studentilor impotriva lui Iliescu in decembrie '90.
Celor mai mici dar si celor de-o varsta cu mine le spun: a alege acum intre Basescu si Geoana este fix o reintoarcere in 2000, cu Basescu pe post de Vadim; un altfel de nebun dar tot nebun. Si unora si altora le repet: stiu mult mai multe despre ce-nseamna PSD decat si tot reamintesc si unii si altii acum.
Dar luciditatea de a-l dispretui pe Basescu nu valoreaza azi nimic. Cel "mult pesedizare" .
Sa orbesti din ura de PSD si sa nu vezi un la-fel-de-monstru, iata un scenariu pe care-l meritam.
E un aer delirant in jur si nimic nu mai are vreo noima; daca in dementa asta generala voi ajunge cumva sa-l votez pe Basescu, imi va fi scarba si sila nu de mine, ci de tara asta analfabeta, rea si proasta care nu stie sa numere decat pana la doi.

Poezie pentru "momente"

Frumoasa poezia.  E dintr-acelea pe care le-ai scrie pe coperta cartii daruita iubitei; ai recita-o chiar - intr-un moment nebunesc, ca alea pe care le aveam cu totii in liceu. E de spus la mare, in cort sau la munte, in cabana sau colindand prin tot felul de orase frumoase. E "pentru momente": tineti-o minte; poate va foloseste :)

Bancurile sunt mostre de inteligenta

sau simple vorbe de spirit?
Intotdeauna am crezut ca bancurile bune sunt expresia succesului la public - scurte, cuprinzatoare, dure sau seci, clare sau subtile, orice banc bun trece granite, calatoreste prin orase, trece prin clase sociale diverse, prin carciumi, prin cluburi, pe la pauze de cafea sau de tigara; peste tot.
Cred c-am auzit - ca oricare dintre noi - mii sau zeci de mii de bancuri, foarte putine le retinem; probabil ca asta e rostul lor, sa retina in ele doza aceea de umor totala, care face sa rada o asistenta intreaga si care sunt uitate, pentru a face loc altor sute si mii si zeci de mii de bancuri.
Ideea celor de la Reader's Digest e discutabila, evident. Dar e fun sa citesti care au fost castigatorii si sa-ti dai seama ca cei de-acolo au premiat bancurile destepte; nu stiu cum va par dar eu asa le-am considerat - foarte smart; nu am ras in hohote, nu m-am prabusit in crampe, am ras doar la niste bancuri inteligente. Si cel castigator din Romania cu atat mai mult.
Deci, stiti bancuri mai bune?:)

Ce-ar trebui sa faca Basescu pentru a-si castiga respectul - poate si votul - unui liberal

Dupa rezultatele de la primul tur, am intrat intr-o depresie zgomotoasa si revoltata; m-am certat cu prieteni si fosti colegi pe motiv ca nu se poate sa nu-l votez pe Base in turul doi - "cum e posibil sa iasa iar PSD, cu Iliescu, Vanghelie si tot nenorocitii".
De parca eu si voturile PNL ne-au adus aici si nu Basescu insusi.
Incerc sa sistematizez aici toate argumentele, revoltele si dezamagirile mele si sa astept apoi linistit si calm ca basescienii si pesedistii sa-si aleaga presedintele lor. Eu, unul, n-am ce alege de aici. Poate doar daca s-ar intampla simultan toate cele de mai jos.

Basescu

Sa accepte ca primul sau mandat a fost un esec personal total; ca nu a stiut sa faca echipa cu PNL.
Sa recunoasca faptul ca l-ar fi debarcat pe Tariceanu dupa preconizatele anticipate din 2005 si ca astfel antipatia PNL are o logica si o cauza.
Sa mai inteleaga si ca niciodata nu poate face de unu' singur totul si mereu;
Sa priceapa si ca sute de mii din cei care l-au votat la referendum in 2007 sunt acum votanti PNL, Oprescu sau absenteisti.
Sa accepte alianta PNL-PDL ca pe o realitate absolut fireasca in democratie si nu ca pe o conspiratie mondiala gen Grivco sau mega-mogulica.
Sa traga concluziile dure si logice ale esecului pe linie al proiectelor sale concrete din ultimii 5 ani: nimic in afara de condamnarea comunismului (pentru care si-a luat rasplata votului meu contra celor 322 din 2007)
Sa nu dea lectii de istorie politica PNL - un partid care a reusit sa faca multe aliante (poate prea multe, cu prea multi), spre deosebire de el care a stricat toate aliantele din care a facut parte - CDR, DA, PSD-PDL - sa nu mai zicem si alianta de facto cu Gigi Becali din 2006.
Sa admita ca titlul de "cea mai corupta tara din UE" e meritul lui si al predecesorilor lui; ca toate realizarile si esecurile acestei tari.
Sa faca si cuvenita distinctie ca el a fost campionul promisiunilor anti-coruptie in 2004 si ca acest ultim loc e o infrangere personala pentru el.
Sa se scuture de penibil si sa nu mai isi asume singur intrarea in UE de la 1 ianuarie 2007.
Sa ceara votantilor PNL sa voteze cu el cerandu-le scuze pentru repetatele atacuri la adresa lor si sa accepte umil ipoteza ca nu va primi poate nici unul.
De-abia dupa toate astea, Basescu ar castiga neutralitatea unui liberal si poate un vot de mila de sila.
Despre respect, e mult prea tarziu si cuvantul e mult prea mare. Sa dea la o parte frica din PDL si ramana cu restul de respect de acolo.

Furanta si furancezii

Furanta e o natiune care si-a trait maximele momente de glorie demult, acum 200 si putin de ani. Se chema Franta si a avut singura Revolutie din istorie in care ideile au triumfat la modul absolut - impuse nu cu forta ci cu ghilotina, de catre prieteni camarazilor, de catre ucenici maestrilor si de catre fanatici idolilor. A avut singurul geniu militar al Europei moderne care a plecat sublocotenent din Corsica si a ajuns sa stapaneasca imperii; cucerea tari intregi cum castigam noi teritorii pe Civilisation sau Travian.
In rest, s-a scufundat de 200 de ani incoace in penibil, trezita din cand in cand de cate un De Gaulle. S-a refugiat in pictura si gastronomie - demna retragere pentru o mare forta care inca se crede o mare tara.

Tare, nu? Ce sarja, ce verb, ce sarja! :)


E uluitor cum momente din fotbal - pentru necunoscatori asumati, se stiu ei bine :), acel sport care ia mintile unei jumatati de planeta, alfel n-ar vorbi desigur nimeni de el - pot naste astfel de adancimi istorico-folosofice.
Dar nu e adevarat ca e o natie meschina? Adica Henry da gol cu mana, arbitrii nu vad pentru ca Platini e seful UEFA si se califica la Mondiale unde - c'est la comble! - mai sunt si capi de serie.
Furati, enfants de la patrie, le jour de gloire est arrivee.

Pristanda numara din nou

Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii - FJSC in prescurtarea care incepe sa devina clasica - implineste 20 de ani. Socotind simplu, cu un abac, reiese ca ar fi actul de nastere ar fi fost undeva inainte de Revolutie, in preajma Congresului al XIV-lea, daca socotim si mai aritmetic.
In realitate, pentru ca am fost din prima generatie la Jurnalism de dupa 1989, facultata a fost infiintata undeva in martie sau aprilie 1990.
Desi lucrurile n-au stat chiar asa. In toamna anului 1990, dupa admitere, am constatat cu surprindere ca nu eram singurii ei studenti. Aveam colegi in anul II, III si chiar IV. Erau fostii cursanti ai sectiei de ziaristica din Acdemia PCR "Stefan Gheorghiu". Nu ca n-ar fi avut si absolventi onorabili - printre ei si Mircea Dinescu. Dar imediat dupa Revolutie, cand mai exista inca un elan viu de epurare a societatii de comunism, sa te trezesti cu ramasite ale lui "Stefan Gheorghiu" in facultate nu era - cel putin pentru noi, pustii care credeam ca putem fi jurnalisti adevarati - un motiv de bucurie nicicum. Printre altele, acesta a fost si motivul nostru aparte pentru care am participat la cea mai mare greva politico-civica a studentilor din Romania - in decembrie 1990 - a Ligii Studentilor.
Ca sa nu devin prea nostalgic, ma opresc aici cu amintirile, dupa 20 de ani numarati ca steagurile de la Scoala de fete si  de la Prefectura. Si da, la anu' sarbatoresc 20 de la ani de la primele mele vise ca voi deveni ziarist.